Faceți căutări pe acest blog

luni, 23 septembrie 2013

Amintiri din comunism

Am vazut acum, pentru prima data, o emisiune de acum un an despre perioada comunista, mai exact perioada cand casetele video erau "sufletul petrecerilor". Pentru cei care sunt mai tineri si nu au prins perioada, aceasta era distractia in perioada post 1985: vizionarea de filme pe casete video, traduse de Irina Margareta Nistor. Pe atunci, la televizor nu aveai ce sa vezi, programul televiziunii nationale era foarte scurt si prost, la bulgari, cine receptiona, doar spre seara mai puteai vedea ceva filme bune, in special in weekend (si marea lor majoritate erau de la francezi: cu Alain Delon, Jean Gabin, Luis de Funes). Playerele de casete video costau, pana in 1989, cam 40-45000 lei, depinde de marca, iar cele care care "stiau" si sa inregistreze, costau aproape dublu, cam cat o Dacie 1300 noua. Tin minte si acum ca ai mei au facut un imprumut la CAR de vreo 40000 lei, prin 1988 sau 1989, pentru a cumpara un player Funai (imediat dupa revolutie, un player se gasea usor cu 15000 lei, ceea ce l-a cam suparat pe tata ca a fost grabit de mama sa il cumpere). La el am vazut primele filme cu Van Damme, Chuck Norris si Bruce Lee, am vazut Nasul, A fost odata in America, Karate Kid, Die Hard, dar si o gramada de filme proaste, pentru ca, pe atunci, vizionai ce gaseai. Erau sfarsituri de saptamana, in perioada imediata achizitionarii playerului, cand aveam mai multe casete decat ore, de vizionat de vineri dupa-masa, pana luni dimineata, cand trebuia sa le inapoiem.
Dupa revolutie, au aparut videotecile (cine isi mai aminteste de cea de langa fostul CC ?) si centrele de inchiriat casete. Atunci aveam scoala dupa-masa si tin minte ca stateam pana tarziu sa imi termin lectiile, ca sa ma trezesc a doua zi pe la 8-8.30 sa mananc si sa plec la magazinul de la coltul blocului, de unde imi inchiriam, cu banii de buzunar, 2 casete, pe care le vedeam pana la 12.30, mai mult pe repede inainte si le dadeam inapoi in drum spre liceu.
Aveam grija sa le derulez, inainte sa le predau, pentru ca ma costa in plus daca le dadeam nederulate si tin minte ca aveam un derulator manual, ca sa nu uzez motorasul si curelele aparatului de redare a casetelor VHS.
Unii s-au grupat pe scari in acea perioada si, dintr-un player VHS, dadeau semnal pe coloana, prin mufa de antena comuna din perete. Dezavantajul era ca toata lumea viziona acelasi film in acelasi timp. Altii si-au deschis videoteci in scari de bloc sau garaje, din vanzarea biletelor pentru vizionarea filmelor punand bazele financiare pentru afacerile de mai tarziu.
Nu de putine ori ma gandeam la doua lucruri: oare de ce nu a fost arestata Irin Margareta Nistor, pentru activitatea pe care a desfasurat-o in acea perioada, stiind ca sunt oameni care au ajuns la inchisoare in anii '80 pentru un banc pe care l-au spus sau poate chiar pentru mai putin si cand avea timp sa isi traiasca viata, avand in vedere ca era prezenta ca traducatoare pe aproape toate casetele pe care le-am vazut. Urmarind filmul din link-ul de mai sus, veti avea si voi parte de raspunsuri la intrebarile de genul acesta, care v-au framantat incepanad din 1985 si pana spre anii 2000, cand internetul si cablul tv a inlocuit playerul VHS. Vizionare placuta!

Un comentariu:

  1. Mda...numai ca acelea nu erau playere ci recordere! Aparate care INREGISTREAZA si redau. BIneinteles ca in ziua de azi..cu DVD-playere, Blu-ray playere, media playere si asa mai departe este usior sa faci confuzie si sa crezi ca acele aparate erau doar pentru redare. Nimic mai fals de altfel. In plus de asta aparatul se cheama in mod corect VIDEOCASETOFON, nu Video, nu VHS, nu VHS player sau cum va mai vine voua...Cum naiba poate inlocui internetul si cablul tv un aparat cu care EU INREGISTREZ filme clasice de pe AMC? Ca nu se gasec de cumparat nici pe DVD nici pe Blu-Ray.

    RăspundețiȘtergere